Într-o țara de 22 de milioane de locuitori, găsim de cuviință să promovăm de zeci de ani aceleași sporturi. Ne amăgim cu performanțele trecutului, însa acestea nu te pot ține la masa bogaților și a laureaților pe vecie. Ne-am obișnuit să trăim cu trecutul în spate, păstrăm aceleași linii, abiceiuri și ne lăsăm întrecuți de țări precum Jamaica, Armenia sau Trinidad Tobago. Limitele noastre sportive sunt evidente.
Astăzi, avem un fotbal care a întrecut orice limită a bunului simț, tenisul ne oferă doar dispute la nivel de organizare, handbalul mai există la nivel înalt doar prin Oltchim Rm. Vâlcea, iar baschetul este aproape inexistent.
Factorul care a facut din sport un ambasador în toată lumea, a fost, este și va fi întotdeauna DIVERSITATEA. Limitele există în orice domeniu, însa în sport, acestea sunt făcute pentru a fi atinse si depașite.
România zilelor noastre duce lipsa infrastructurii, a pregatirii profesionale, dar mai ales a dorinței. De-a lungul istoriei, Jocurile Olimpice au adus la start în dreptul României aceleași sporturi, fără prea mari diferențe. Ne-am mulțumit cu aceiași campioni la aceleași categorii. Poate că nici nu merităm mai mult, în condițiile în care noi suntem o națiune care dorește să facă mult din puțin!
Sporturi de iarnă precum săriturile cu schiurile, biathlonul, skeletonul, schiul alpin sau bobul, toate acestea sunt uitate, deși șansele de reușită sunt imense daca ne gândim la tot ce ne oferă relieful țării noastre.
Și totuși, Eva Tofalvi a reușit să se impună drept cea mai bună schioare din istorie în România, deşi popularitatea ei este mai mare în afara graniţelor ţării.
Se poate spune că este un Balaci, Hagi sau un Dobrin al sporturilor de iarnă, poate singurele nume din fotbal care nu ar enerva-o. Pentru că iată ce spunea despre fotbalisti, într-o intervenţie televizata: „Fotbaliştii? Nu sunt 0, sunt minus 1. La ce bani se bagă şi la ce publicitate au, ar trebui să fim campioni mondiali. Dar de unde, suntem praf. Eu stau şi la -30 de grade pe pârtie ca să mă antrenez şi fotbaliştii se distrează sau se bat prin discoteci”. Trist și foarte adevarat.
Este de prisos să căutam alte exemple asemănătoare, sunt prea multe iar rezultatul ar fi același. Pasiuni făcute praf, talente care sunt irosite, dar mai ales indiferența celor care pot face ceva în acest sens, toate acestea sfâșie orice gram de optimism.
Până când o să ajungem să avem și noi un campion mondial la săriturile cu schiurile, trebuie să ne mulțumim doar cu nostru derby: Dinamo-Steaua sau..vechiul MAI-CCA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu